Pana la un anumit punct, egoismul este normal, insa omul care nu se gandeste decat la sine incearca sa ucida divinitatea si universul. Sigur acest lucru nu poate continua multa vreme. Mai devreme sau mai tarziu, programul de nimicire a universului trebuie sa fie blocat prin intermediul bolilor, al traumatismelor si al nenorocirilor.
Egosimul, lacomia nemarginita pentru bunurile materiale ucid sentimentul cel mai important, iubirea. Simtul proprietatii naste, de asemenea egoismul, iar egoismul, suferinta. Fiecare act si gand egosit ne leaga de ceva sau cineva si ne obliga imediat.